Nasterea Fatimei, fiicei Profetului

Un eveniment important care a zguduit întreaga Mekka şi care aproape a iscat un război printre triburile sale a avut loc în aceeaşi perioadă în care Fatimah s-a născut. Acest eveniment a avut loc atunci când Ka’bah era în reconstrucţie.

Quraișiții hotărâseră să reconstruiască Casa (Ke’abah), după ce fusese afectată de o ploaie torenţială, care ameninţa fundaţia zidurilor.
Au început să reconstruiască Casa cu entuziasm şi fiecare participa în onoarea construcţiei, cu orice îşi permitea, bani şi efort.
De abia ajunseseră la punctul punerii al-Hager al-Aswad (Piatra Neagră) la locul ei, că au şi început să se certe cine să aibă onoarea de a face acest lucru. Neînţelegerea aproape a condus la un război şi membrii triburilor şi-au scos săbiile gata de luptă.
Bătrânii din Mekka erau îngrijoraţi de acest război iminent şi au început să se gândească la un mod de a evita această criză care putea cauza pierderi grave.
După o lungă deliberare, Umayyah ibn al-Mughiyrah, care era unul dintre cei mai înţelepţi bătrâni, a propus:
„O, bărbaţi ai neamului Qurayș, desemnaţi un judecător dintre voi, care va decide pentru înţelegerea voastră şi lăsaţi-l să fie prima persoană care va intra în Moscheea cea Sfântă.”
Toţi au fost mulţumiţi de sugestie şi au spus: „Suntem de acord!”
Şi toţi se uitau spre poartă, aşteptând prima persoană care va intra în Moscheea cea Sfântă.
În timp ce aşteptau, Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem), care le era cunoscut ca „cel de încredere” a apărut în toată splendoarea sa, cu paşi hotărâţi şi cumpătaţi. Era pe atunci un tânăr bărbat de 35 de ani. Când l-au văzut, au izbucnit în strigăte de bucurie: „Iată-l pe cel demn de încredere, Muhammed, fiul lui Abdullah! Suntem de acord ca el să fie judecătorul nostru!”.  Cel demn de încredere” a ascultat argumentul lor. Apoi ei i-au cerut să fie judecătorul lor.
A rămas tăcut un timp, cugetând până a fost inspirat de o soluţie. Apoi şi-a dat jos haina, a pus Piatra cea Neagră în mijloc şi a spus:
„Lăsaţi liderii fiecărui grup să ţină de marginile veşmântului şi lăsaţi-i să o ridice împreună.”
Şi cu toţii au ridicat şi au dus Piatra până la locul ei. Mesagerul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a luat-o apoi cu mâinile sale nobile şi a pus-o la locul ei.
Vestea s-a răspândit în tot oraşul Mekka şi oamenii erau foarte fericiţi că problema a fost rezolvată. Erau încântaţi de înţelepciunea lui Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem) „cel demn de încredere”.
Când s-a intors acasă a primit vestea naşterii celei de-a patra fiice, Fatimah. Faţa i s-a luminat şi a intrat repede la graţioasa sa soţie, bucuria strălucindu-i pe chip. A felicitat-o pentru naşterea în siguranţă şi i-a arătat cât de fericit era pentru minunata fiică, care s-a născut într-o zi nobilă, în care sângele a fost cruţat, săbiile au rămas în teci şi pacea şi securitatea domnea – datorită înţelepciunii lui Muhammed (SallAllahu aleyhi we sellem).
Profetul (SallAllahu aleyhi we sellem) a numit-o Fatimah, după bunica sa. El obișnuia să îi spună az-Zehra.
Părinţii erau fericiţi de naşterea Fatimei, care a fost a patra lor fiică. Trimisul lui Allah (SallAllahu aleyhi we sellem) a văzut în ea o apariţie de bun augur şi semne de binecuvântare şi prosperitate.
Noua fiică semăna izbitor cu tatăl ei. Aceasta a făcut-o foarte iubită de mama sa şi de tatăl său. Şi Fatimah i-a iubit întotdeauna pe părinţii ei, până la sfârşitul vieţii lor.

sursa: femeiamusulmana.blogspot.com