Ingerul Gavriil aduce Revelaţia

Când el a împlinit patruzeci de ani, vârsta desăvârşirii perfecţiunii, la care li se poruncea întotdeauna Profeţilor să-şi dezvăluie Mesajul, semnele Profeţiei au început să apară şi să licărească la orizontul vieţii sale. Erau viziuni adevărate pe care el le-a avut timp de şase luni.Perioada revelaţiei a durat douăzeci şi trei de ani. Aşadar, aceste şase luni de viziuni adevărate reprezintă o parte integrantă a celor patruzeci şi şase de părţi ale Revelaţiei.
In luna Ramadan, în cel de-al treilea an de solitudine în peştera de la Hira, Voinţa lui Allah a făcut ca îndurarea Sa să se coboare pe pământ şi, astfel, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! - să primească Profeţia. Lumina Revelaţiei s-a revărsat asupra lui cu primele versete ale Nobilului Coran.
'A'işa - Allah să fie mulţumit de ea - a povestit despre cel mai semnificativ eveniment, care a adus lumina divină ce avea să risipească întunericul necredinţei şi ignoranţei, dând vieţii un nou curs şi înfăptuind una dintre cele mai serioase modificări din istoria omenirii.
Prevestitorii Revelaţiei şi-au asumat forma viziunilor reale care se puteau transforma oricând într-o realitate frapantă.
După asta, Profetului a început să-i placă tot mai mult această solitudine şi mergea mereu la peştera Hira' pentru a se cufunda în rugăciune în anumite nopţi, înainte de a se întoarce la familia sa. După aceea, revenea pentru o şedere similară.
Deodată, pe neaşteptate, îngerul Gavriil a venit la el şi i-a spus: "Citeşte!" "Nu ştiu să citesc", a răspuns Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască). Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-I miluiască - a descris această întâmplare astfel: "Atunci, el m-a apucat şi m-a scuturat puternic şi mi-a poruncit din nou: "Citeşte!" I-am repetat că nu ştiu să citesc, dar m-a strâns din nou şi a zis: "Citeşte!"
"Citeşte! In numele Domnului Tău care a creat.
Care I-a creat pe om din sânge închegaţi
Citeşte'. Domnul tău este cel mai Nobil" [96:1-3]

Profetul a repetat aceste versete, tremurând de frică. El s-a întors la
nevasta lui, Khadija, şi i-a spus: "Acoperă-mă ..... acoperă-mă". Ea l-a acoperit până ce s-a simţit din nou în siguranţă. El a informat-o pe Khadija despre incidentul din peşteră şi a adăugat că era înspăimântat. Soţia lui a încercat să-l liniştească şi l-a asigurat, spunându-i: "Allah nu te va face de ruşine niciodată- Tu îţi ajuţi neamurile, tu porţi povara celor slabi, tu îi ajuţi pe cei săraci şi nevoiaşi, tu întâmpini oaspeţii şi tot tu înduri multe greutăţi pe calea Adevărului".Ea a plecat atunci cu Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - la vărul ei, Uaraqa bin Naufal bin Asad bin 'Abd Al-'Uzza, care îmbrăţişase creştinismul în perioada preislamică şi transcria acum Biblia în limba ebraică. Khadija a spus: "Vere al meu! Ascultă-l pe nepotul tău!" Uaraqa a spus: "O, nepoate! Ce ai văzut?" Mesagerul lui Allah - Allah să-lbinecuvânteze şi sâ-l miluiască - i-a povestit ce i se întâmplase.
Uaraqa a răspuns; "Acesta este Namus, îngerul pe care Allah l-a trimis la Moise. Aş vrea sa fi fost mai tânăr. Aş vrea să pot trăi până în ziua în care poporul tău se va lepăda de tine", Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - l-a întrebat: "Mă vor alunga ei?" Uaraqa a răspuns afirmativ şi a spus: "Oricine a venit cu un asemenea Mesaj a fost tratat cu duşmănie şi, dacă aş mai trăi până în ziua aceea, atunci te-aş sprijini cu putere".
At-Tabarî şi Ibn Hişam au relatat că Mesagerul Lui Allah - Allah să-1 binecuvânteze şi să-1 miluiască - a părăsit peştera de la Hira' după ce a fost surprins de Revelaţie, dar mai târziu s-a întors la peşteră şi şi-a continuat izolarea. După aceea, s-a întors la Mekka. At-Tabari a relatat despre acest incident, spunând:
"După ce a povestit despre apariţia Revelaţiei, Mesagerul lui Allah (saws) a spus: "N-am fost niciodată mai dezgustat decât de un poet sau de un nebun. Nu suport să mă uit la nici unul dintre ei. Niciodată nu voi povesti cuiva din tribul Quraiş despre Revelaţia mea. Voi urca pe un munte şi mă voi arunca de acolo ca să mor. Asta îmi va aduce uşurare. Am pornit să fac acest lucru, dar, la jumătatea urcuşului pe munte, am auzit o voce din cer, spunând: "O, Muhammed! Tu eşti Mesagerul lui Allah şi eu sunt Gavriil." Am privit în sus şi l-am văzut pe Gavriil sub forma unui om cu picioarele întinse pe orizont. El a spus: "0, Muhammed! Tu eşti Mesagerul lui Allah şi eu sunt Gavriil." M-am oprit şi l-am privit. Vederea lui mi-a abătut atenţia de la ceea ce voiam să fac. Am rămas pe loc, transfigurat. Am încercat să-mi mut privirea de la el, însă, în orice direcţie priveam, îl vedeam. M-am oprit în loc, înmărmurit, până ce Khadija a trimis pe cineva să mă caute. El a coborât la Mekka şi s-a întors, în timp ce eu am rămas tot în acelaşi loc.
Atunci, Gavriil a plecat şi eu m-am întors acasă. Am găsit-o pe Khadija acasă şi m-am aşezat foarte aproape de ea. Ea a întrebat: "Tată al lui Qasimi Unde ai fost? Am trimis pe cineva să te caute. El a mers la Mekka şi apoi s-a întors !a mine." I-am povestit ceea ce văzusem. Ea a răspuns:
"Este un semn prielnic, soţul meu. Adună-te! Jur pe Allah că tu eşti Mesagerul acestei naţiuni". Atunci ea s-a ridicat şi a mers la Uaraqa să-i povestească. Uaraqa a spus: "Jur pe Allah că el s-a întâlnit cu acelaşi înger care i-a fost trimis şi lui Moise. El este Profetul acestei naţiuni. Spune-i să aibă răbdare." Ea s-a întors Ia el şi i-a transmis cuvintele lui Uaraqa. Când Mesagerul Iui Allah (saws) şi-a încheiat perioada de izolare şi a coborât la Mekka, a mers la Uaraqa, care i-a spus: "Tu eşti Profetul acestei naţiuni. Jur pe Allah că l-ai privit pe acelaşi înger care i-a fost trimis şi lui Moise."'
Câteva zile mai târziu, Uaraqa a murit şi revelaţia s-a întrerupt.