Pentru orice conducător este greu să îşi menţină echilibrul dintre respectul faţă de oameni şi simţul umorului. Cu atât mai mult cu cât el nu este un conducător oarecare, ci este profetul omenirii în care noi credem...
Profetul Muhammed
a fost în societatea în care a trăit o persoană serioasă şi respectabilă iar în acelaşi timp a fost iubitor, glumeţ şi cald, caracteristici care îl apărau de la a fi antipatic şi rece, situaţie în care poate cădea oricine aflat în poziţia sa. Prietenii se puteau „lua” cu uşurinţă de el. Şi el de ei. Iar acest lucru nu deschidea poarta spre nici o situaţie răutăcioasă. Pe lângă căldura glumelor, apăra cu grijă importanţa seriozităţii.Există riscul ca gluma sau cel care glumeste să cadă în două păcate, să depăşească limitele bunului simţ sau de politeţe şi minciuna sau exagerarea. Din acest punct de vedere, glumele profetului erau perfect echilibrate. În nici o glumă nu a existat ceva care să forţeze limitele bunului simţ. Iar atunci când a fost întrebat de către un prieten :”O, profet al lui Allah! Şi tu glumeşti cu noi?” Îi răspune: „Da, dar eu nu mint niciodată.” Aşa cum el însuşi a spus, profetul nu a minţit niciodată, iar această regulă a fost păstrată şi în cazul glumelor.
În cei 23 de ani de profeţie a reuşit să aducă o nouă ordine în societate, iar printre acestea a reuşit să fie şi o persoană glumeaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu