In tinereţe, profetul Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - era o întrupare a celor mai bune atribute sociale. El era un om exemplar, având o minte înţeleaptă şi o intuiţie fără de greşeală. Profetul a fost dăruit cu inteligenţă, originalitate în gândire şi cu o capacitate de alegere meticuloasă a mijloacelor care conduceau spre ţeluri precise.
Lunga sa tăcere l-a ajutat în mod favorabil în practica meditaţiei şi a căutării profunde a adevărului. Mintea sa vioaie şi caracterul său pur au constituit instrumente ajutătoare în asimilarea şi înţelegerea căilor vieţii şi a oamenilor atât a indivizilor, cât şi a comunităţii. El a evitat practicile superstiţioase, dar a luat parte activă la dezbaterile constructive şi utile sau a recurs la solitudinea autoconsacrării. El se ferea să bea vin, să mănânce carne sacrificată pe" altare de piatră sau să asiste la sărbătorile idolatre. Avea un dezgust total şi o aversiune extremă faţă de idoli. Nu putea tolera pe cineva care jura pe Al-Lat şi Al-'Uzza. Fără îndoială, vrerea lui Allah l-a ţinut departe de toate practicile păcătoase şi abominabile.
Chiar şi atunci când el avea tendinţa de a ceda instinctului său, de a se bucura de unele plăceri ale vieţii sau de a urma unele tradiţii nerespectabile, providenţa lui Allah intervenea pentru a împiedica asemenea lucruri. Ibn Al-Athir povestea că Muhammed (saws) a spus:
"Exceptând două cazuri, n-am încercat niciodată să fac ceea ce face poporul meu. De fiecare dată, Allah a intervenit şi m-a împiedicat să fac aceste lucruri şi de atunci n-am mai încercat niciodată. Odată, când eram în partea de sus a Mekkâi, l-am rugat pe tovarăşul meu păstor să aibă grijă de oile mele. Voiam să cobor în Mekka şi să mă distrez, aşa cum făceau tinerii. Am coborât în prima casă din Mekka, unde am auzit muzică. Am intrat şi am întrebat: "Ce se întâmplă aici?" Cineva a răspuns: "Este o petrecere de nuntă". Am stat jos şi am ascultat, dar curând am căzut într-un somn adânc. Am fost trezit de căldura soarelui. M-am întors la tovarăşul meu păstor şi i-am povestit ce mi se întâmplase. De atunci înainte, n-am mai încercat niciodată să fac asta".
Al-Bukhari a relatat cu acordul lui Jabir bin 'Abdullah că el a spus: "Pe când oamenii reconstruiau Al-Ka'ba, profetul Muhammed (saws) a mers cu 'Abbas să care nişte pietre. 'Abbas a spus: "Pune-ţi pânza din jurul coapselor în jurul gâtului ca să te aperi de pietre." în timp ce făcea acest lucru, Profetul - Allah să-1 binecuvânteze şi să-1 miluiască - a căzut la pământ şi ochii i s-au îndreptat spre cer. Mai târziu, s-a trezit şi a ţipat: "Pânza mea din jurul coapselor...?! Pânza mea din jurul coapselor...?!" S-a înfăşurat apoi cu pânză în jurul coapselor". într-o altă relatare, se spune: "Coapsele lui n-au mai fost văzute după aceea, niciodată".
Specialiştii sunt de acord în a atribui tânărului Muhammed (saws) un comportament plin de modestie şi virtuţi, precum şi de maniere pline de graţie. El s-a dovedit a fi un ideal masculin şi posesor al unui caracter nepătat. Era cel mai îndatoritor faţă de compatrioţii săi, cel mai onest în discuţii şi cel mai blând ca fire. El avea sentimentele cele mai delicate, era pur şi ospitalier şi impresiona întotdeauna oamenii prin fizionomia sa care inspira pietate. El era cel mai cinstit şi cel mai bun în aşi ţine întotdeauna promisiunile. De comun acord, concetăţenii săi i-au atribuit titlul de Al-'Amin ("Cel demn de încredere"). Mama credincioşilor, Khadija - Allah să fie mulţumit de ea, a spus odată: "El îşi ajută rudele de sânge, îi ajută pe cei săraci şi nevoiaşi, întreţine oaspeţii şi îndură multe greutăţi pe calea Adevărului."
Lunga sa tăcere l-a ajutat în mod favorabil în practica meditaţiei şi a căutării profunde a adevărului. Mintea sa vioaie şi caracterul său pur au constituit instrumente ajutătoare în asimilarea şi înţelegerea căilor vieţii şi a oamenilor atât a indivizilor, cât şi a comunităţii. El a evitat practicile superstiţioase, dar a luat parte activă la dezbaterile constructive şi utile sau a recurs la solitudinea autoconsacrării. El se ferea să bea vin, să mănânce carne sacrificată pe" altare de piatră sau să asiste la sărbătorile idolatre. Avea un dezgust total şi o aversiune extremă faţă de idoli. Nu putea tolera pe cineva care jura pe Al-Lat şi Al-'Uzza. Fără îndoială, vrerea lui Allah l-a ţinut departe de toate practicile păcătoase şi abominabile.
Chiar şi atunci când el avea tendinţa de a ceda instinctului său, de a se bucura de unele plăceri ale vieţii sau de a urma unele tradiţii nerespectabile, providenţa lui Allah intervenea pentru a împiedica asemenea lucruri. Ibn Al-Athir povestea că Muhammed (saws) a spus:
"Exceptând două cazuri, n-am încercat niciodată să fac ceea ce face poporul meu. De fiecare dată, Allah a intervenit şi m-a împiedicat să fac aceste lucruri şi de atunci n-am mai încercat niciodată. Odată, când eram în partea de sus a Mekkâi, l-am rugat pe tovarăşul meu păstor să aibă grijă de oile mele. Voiam să cobor în Mekka şi să mă distrez, aşa cum făceau tinerii. Am coborât în prima casă din Mekka, unde am auzit muzică. Am intrat şi am întrebat: "Ce se întâmplă aici?" Cineva a răspuns: "Este o petrecere de nuntă". Am stat jos şi am ascultat, dar curând am căzut într-un somn adânc. Am fost trezit de căldura soarelui. M-am întors la tovarăşul meu păstor şi i-am povestit ce mi se întâmplase. De atunci înainte, n-am mai încercat niciodată să fac asta".
Al-Bukhari a relatat cu acordul lui Jabir bin 'Abdullah că el a spus: "Pe când oamenii reconstruiau Al-Ka'ba, profetul Muhammed (saws) a mers cu 'Abbas să care nişte pietre. 'Abbas a spus: "Pune-ţi pânza din jurul coapselor în jurul gâtului ca să te aperi de pietre." în timp ce făcea acest lucru, Profetul - Allah să-1 binecuvânteze şi să-1 miluiască - a căzut la pământ şi ochii i s-au îndreptat spre cer. Mai târziu, s-a trezit şi a ţipat: "Pânza mea din jurul coapselor...?! Pânza mea din jurul coapselor...?!" S-a înfăşurat apoi cu pânză în jurul coapselor". într-o altă relatare, se spune: "Coapsele lui n-au mai fost văzute după aceea, niciodată".
Specialiştii sunt de acord în a atribui tânărului Muhammed (saws) un comportament plin de modestie şi virtuţi, precum şi de maniere pline de graţie. El s-a dovedit a fi un ideal masculin şi posesor al unui caracter nepătat. Era cel mai îndatoritor faţă de compatrioţii săi, cel mai onest în discuţii şi cel mai blând ca fire. El avea sentimentele cele mai delicate, era pur şi ospitalier şi impresiona întotdeauna oamenii prin fizionomia sa care inspira pietate. El era cel mai cinstit şi cel mai bun în aşi ţine întotdeauna promisiunile. De comun acord, concetăţenii săi i-au atribuit titlul de Al-'Amin ("Cel demn de încredere"). Mama credincioşilor, Khadija - Allah să fie mulţumit de ea, a spus odată: "El îşi ajută rudele de sânge, îi ajută pe cei săraci şi nevoiaşi, întreţine oaspeţii şi îndură multe greutăţi pe calea Adevărului."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu