NASTEREA
Conducătorul Profeţilor, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi sâ-l miluiască, s-a născut în sânul familiei Haşim din Mekka, într-o dimineaţă de luni, 12 Rabi'ul Auual, în acelaşi an cu "evenimentul elefantului"
Ibn Sa'd a relatat că mama lui Muhammed a spus: "Când el s-a născut, o lumină s-a ivit din vintrele mele şi a luminat palatele din vechea Sirie." Ahmad a relatat că Arbadh bîn Sariia a spus un lucru similar cu
acesta
S-a mai relatat, dar, în mod controversat, că semne prevestitoare însemnate i-au însoţit naşterea: paisprezece galerii din palatul lui Chosroes (Kisra) s-au crăpat şi s-au dărâmat, focul sacru al magienilor s-a stins şi câteva biserici de lângă lacul Şaua au cedat din temelii şi s-au prăbuşit.
'Abdul-Muttalib l-a numit pe copil Muhammed, un nume care pe atunci nu era obişnuit printre arabi. I-a făcut circumcizie în a şaptea zi.
Copilăria
Era un obicei general printre arabii care trăiau în oraşe să-şi trimită copiii la doicile beduine, pentru ca ei să poată creşte în împrejurimile libere şi sănătoase ale deşertului, unde-şi puteau dezvolta un organism robust şi puteau dobândi limbajul şi manierele alese ale beduinilor, care erau cunoscuţi pentru puritatea limbajului şi pentru faptul că nu aveau acele vicii care apar de obicei în societăţile sedentare.
Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a fost mai târziu încredinţat Halimei, fiica lui Abu Zuaib din neamul Sa'd bin Bakr. Soţul ei era AI-Harith bin 'Abdul 'Uzza, numit şi Abu Kabşa, din acelaşi trib.
Ibn Ishaq afirmă că Halima povestea cum ea împreună cu soţul ei şi cu un copil sugar au plecat din satul ei, întovărăşiţi de câteva femei din acelaşi clan, în căutare de copii pentru alăptat.
Ea spunea: "Era un an de secetă şi foamete şi nu aveam ce mânca. Eu călăream pe o măgăriţă maronie. Mai aveam cu noi şi o cămilă-femelă bătrâna. Pe Allah, nu puteam obţine nici un strop de lapte. Nu am putut închide ochii toată noaptea din cauza copilului care plângea încontinuu de foame. Nu aveam destul lapte la sân şi nici cămila nu avea cu ce să-1 hrănească. Ne rugam încontinuu să plouă şi să fim uşuraţi de griji.
După un drum lung am ajuns la Mekka şi am început să căutăm copii de alăptat. Nici una dintre femeile care erau cu mine nu l-a acceptat pe Mesagerul lui Allah - Allah să-I binecuvânteze şi să-l miluiască. De îndată ce li se spunea că era orfan, ele îl refuzau. Noi aveam o idee fixă desprerecompensa pe care am primi-o de la tatăl copilului. Un orfan! Ce ar putea bunicul şi mama lui să facă? Aşa că l-am dispreţuit din această cauză. Fiecare femeie care venise cu mine a primit un sugar şi, când eram pe punct de plecare, eu i-am spus soţului meu: "Pe Allah, nu-mi place să mă întorc cu celelalte femei, fără nici un copil. Ar trebui să merg la orfanul acela şi să-1 iau." El a spus: "Nu văd nici un rău în asta şi poate că Allah ne va binecuvânta prin el." Aşa că am mers şi l-am luat fiindcă nu mai era practic nici o alternativă pentru mine, decât să-l iau.
Când l-am luat în braţe şi m-am întors la locul meu, l-am pus la sân şi, spre marea mea surpriză, laptele a curs din abundenţă. El a supt după pofta inimii şi la fel a făcut şi fratele lui de lapte, după care au adormit amândoi, deşi copilul meu nu putuse să adoarmă cu o noapte înainte.
Soţul meu s-a dus atunci să mulgă cămila şi, spre uimirea lui, a găsit mult lapte în ugerul ei. El a muls-o şi am băut pe săturate, apoi ne-am bucurat de un somn adânc pe tot parcursul nopţii. în dimineaţa următoare, soţul meu a spus: "Pe Allah! Halima, trebuie să înţelegi că ai avut şansa să găseşti un copil binecuvântat," Şl eu am răspuns: "Din mila lui Allah, sper că aşa este."
Tradiţia explică detaliat că pe drumul călătoriei de întoarcere a Halirnei şi pe toată perioada cât Profetul - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască -a stat cu ea, viaţa ei a fost înconjurată de o aureolă norocoasă. Măgăriţa pe care ea o călărea când a mers la Mekka era slabă şi aproape deşelată, dar, cu toate acestea, ea s-a înzdrăvenit şi au putut călători mai repede, spre marea uimire a tovarăşilor de călătorie ai Halimei. Când au ajuns la taberele de pe teritoriul clanului Sa'd, ei au descoperit că roata norocului se întorsese în favoarea lor. Pe pământul pustiu a răsărit o vegetaţie luxuriantă şi animalele s-au întors la ei mulţumite şi pline de lapte. Muhammed - Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască - a stat cu Halima până la vârsta de 4-5 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu