Profetul Muhammed iubitor de animale

Atunci când profetul şi-a început misiunea, poporul arab nu cunoştea noţiuni precum „dreptul animalelor”şi nu îşi puteau imagina că şi ele au nevoie de iubire. Stadiul de comportament cu animalele la care se ajunsese în perioada ignoranţei era dureroasă. De exemplu: se obişnuia ca la narile animalelor să li se prindă inele metalice dureroase, iar în călătoriile lungi, începând cu cămilele, obişnuiau să bea din sângele lor pentru a îşi potoli setea, sau tăiau din carnea animalelor fără să le omoare înainte, apoi coseau locul tăiat şi îşi continuau călătoria pe acele animale. Aceste obiceiuri au fost categoric interzise. Se interzice chiar tăierea firelor de păr de pe coadă prin următoarele cuvinte ale profetuluui: „Coada este peria animalelor şi evantaiul ei, iar blana este plapuma ei.”

Se interzice exagerarea în muncă a animalelor. Sunt interzise şi acele obiceiuri de sute de ani în care se organizau festivităţi de discursuri şi poezi la care oamenii participau stând ore întregi faţă în faţă pe animale. I se permite omului să stea pe spinarea animalelor dar doar atât cât are nevoie. Profetul a spus : ”Nu folosiţi spatele animalelor ca şi scaune. Allah v-a dat în stăpânire animalele pentru a nu vă chinui şi pentru a vă uşura călătoriile. Allah a creat şi pământul, faceşi-vă stând pe el celelalte treburi.” Şi i-a invitat pe vorbitori să stea pe pământ. 

Se interzice şi postarea animalelor ca ţinte vi. Când a văzut profetul pe drum un măgar ars cu fier încins a spus : „Blestemul lui Allah este asupra celui care l-a ars cu fier încins.” Este permisă însemnarea animalelor cu fier încins doar în caz obligatoriu pentru cunoaşterea stăpânului şi doar superficial. 

Îi învaţă pe prietenii lui şi pe toată comunitatea ce îl va urma până în Ziua Judecăţii povestindu-le despre un bărbat căruia i-a fost milă de un câine ce suferea de sete într-o zi călduroasă de vară şi care a coborât pentru el într-un puţ pentru a-i da apă. Acesta va fi răsplătit cu Raiul pentru fapta sa. Şi despre o femeie care va intra în Iad tocmai pentru că a cauzat moartea unei pisici prin capturarea ei. 

Atunci când observă că Aişa, soţia profetului, se poartă dur cu cămila ei o atenţionează:
„- Cel care este lipsit de milă este lipsit de toate lucrurile bune.”

În timpul unei călătorii cu prietenii lui, îi atenţionează categoric pe cei care iau doi pui din cuibul unei păsări. În acel moment pasărea zbura deasupra capului lor.
- „Cine a făcut-o să sufere pe această pasăre? Daţi-i înapoi puii!”